Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.
Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.
Sufleţele,
te-nalţă distins cariatidă!
Cu ierburi în tălpi,
cu pletele în stele;
de soare,
arşiţa iubirilor avidă,
va linişti mirifică,
căutările mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu