Tot mai frumoasă...

Vara a venit
şi ea de mult,
ca mâine,
fi-va pe trecute;

Întotdeauna,
ochii tăi mi-au plăcut
şi primeam
câte-un sărut

Tot mai frumoasă
în acest tumult,
buzele tale
par înflorite;

uite, vara,
a venit de mult
şi tu ai rămas-
doamna mea cuminte.

E U S U N T

Eu sunt iarba de pe glie,
a celui mai trudit pământ;
sunt firul simplu de iasomie
ce nu-l rupe nici-un vânt.

Şi-acum, aici, în plină vară,
când zilnic, vii sau treci;
cu picioare de căprioară,
fugi pe drum şi pe poteci.

Se vor legăna aceleaşi grâne,
mă voi înălţa, şi eu frumos,
şi voi săruta şi azi, şi mâine
nişte tălpi ce merg pe jos.

George Pena

MINIPOEME

DEDICAŢIE

pe o carte de poezii

În această carte,
chiar sentimentală,
am încercat
să fac pe poetul;

doinind timid
în lumea mea ireală-
în această carte,
fără linguşeală .

De aceea
slăvesc atitudinea morală,
şi cant iubirea
şi momentul;

doinind timid
în lumea mea ireală,
în această carte,
zisă provincială.

George Pena

ÎN LINIŞTEA SOMNULUI…

Ţi-arunci capul pe pernă,
duios să-l culci,
alături de mine,
privind la televizor;
eu, cel pierdut
în ritmul visărilor dulci
accept şi respiraţiile
să mi le aduci.

În liniştea somnului
ce vine dinspre nuci,
s-a dilatat şi aerul
de aşteptare, de dor;
îţi tragi şi trupul,
cu mine să te culci
şi-mi regăsesc iubirea
în ochii tăi adânci.

George Pena

CÂND PRIMĂVARA...

Când primăvara
cuprinde timp şi spaţii,
se-aprinde sufletu-n noi
de fericire;
infinitul ne adie
cu străluciri şi graţii
şi calcinează-n noi
imense constelaţii.

Şi promăvara
ne-aprinde cu nesaţ vibraţii,
un univers de patimi
şi dulce răzvrătire;
c-o dăruire pură,
ne încearcă fascinaţii,
când primăvara vine
şi ne împarte invitaţii.

George PENA

ZVON de PRIMĂVARĂ

Sunt la poartă şi privesc departe pe şosea,
Un zvon de primăvară ascult în inima mea
Căntec de primăvară zboară din inima mea.

Cod galben s-a anunţat, de azi, peste ţară
Şi zăpada cade, în fulgi mici, acum zboară,
Zăpada cade, în fulgi mici, acum tot zboară.

Copil eram şi mă dam toată ziua pe gheaţă,
Te-ai dus copilărie, te-ai dus şi tu viaţă,
Şi te-ai dus copilărie, şi te-ai dus viaţă.

Am ajuns în grabă, băiat tânăr şi frumos
Şi te strigam bezmetic, te sărutam duios,
Te sărutam, te strângeam în braţe duios.

Iar zăpada, astăzi, parcă se tot înteţeşte,
Iubirea noastră, oare, a fost simplă poveste?
Iubirea noastră a fost, şi astăzi încă este ?

Sunt la poartă şi privesc departe în zare
Ceaţă noi suntem, ori suntem ninsoare?
De zăpadă suntem, ori suntem boare ?

20 Februarie 2009

ÎMI TOT VINE...

Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de bucurie că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Câmpia este linşată de cicori.

Mai ieri, tu, alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori

ÎMI TOT VINE...

Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de bucurie că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Câmpia este linşată de cicori.

Mai ieri, tu, alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori

George PENA

 

TABLOU de IARNĂ

E numai linişte pe glie,
pe glie, aici, în Vlaşca;
grâne încolţite,vântul adie,
un măgar îşi duce droaşca.

E linişte şi doar un om
şi cocenii îngheţaţi,
Zboară vrăbii dintr-un pom
Şi om, şi măgar, degeraţi.

Doi iepuri saltă pe drum,
şi-s prieteni, nevoie mare;
pe gârlă, trestia e scrum
un cârd de ciori pe zare!

George PENA

Cerul meu sufletesc...

Cerul meu sufletesc
e plin de tine,
de lanuri, gârle,
şi de soare;

Vlaşca mea,
eu te-am zidit în mine,
cerul meu sufletesc
şi astăzi te susţine.

Semeaţă aşezare
cu priviri blajine,
cu grâne-mpodobită,
mereu înfloritoare;

Cerul meu sufletesc,
cu iubiri divine
îţi înveşmântă chipul
în cântece tulburătoare.

george pena

SUNTEM DATORI...

Suntem datori
să fim mai buni,
mai buni,
şi-un suflet pur;
sfidând prostia
şi minciuni,
suntem datori
să fim mai buni.

Abia mai ştiu
copiii de bătrâni,
timpul
a devenit mai dur;
suntem datori
să fim tribuni
şi-ai vieţii fauri,
fără cusur.

George PENA

FATĂ FRUMOASĂ

Te rog pe tine,
fată frumoasă,
fată dorită
de toţi feciorii;

nu mă mai pierde
cu geana ta groasă,
te rog pe tine,
fată frumoasă...

Şi totuşi, inima mea,
te strigă zeloasă,
la fel şi pădurea
şi ecoul văii;

te rog pe tine,
fată graţioasă,
fată dorită...
fată delicioasă...

George Pena