CÂND PRIMĂVARA...

Când primăvara
cuprinde timp şi spaţii,
se-aprinde sufletu-n noi
de fericire;
infinitul ne adie
cu străluciri şi graţii
şi calcinează-n noi
imense constelaţii.

Şi promăvara
ne-aprinde cu nesaţ vibraţii,
un univers de patimi
şi dulce răzvrătire;
c-o dăruire pură,
ne încearcă fascinaţii,
când primăvara vine
şi ne împarte invitaţii.

George PENA

ZVON de PRIMĂVARĂ

Sunt la poartă şi privesc departe pe şosea,
Un zvon de primăvară ascult în inima mea
Căntec de primăvară zboară din inima mea.

Cod galben s-a anunţat, de azi, peste ţară
Şi zăpada cade, în fulgi mici, acum zboară,
Zăpada cade, în fulgi mici, acum tot zboară.

Copil eram şi mă dam toată ziua pe gheaţă,
Te-ai dus copilărie, te-ai dus şi tu viaţă,
Şi te-ai dus copilărie, şi te-ai dus viaţă.

Am ajuns în grabă, băiat tânăr şi frumos
Şi te strigam bezmetic, te sărutam duios,
Te sărutam, te strângeam în braţe duios.

Iar zăpada, astăzi, parcă se tot înteţeşte,
Iubirea noastră, oare, a fost simplă poveste?
Iubirea noastră a fost, şi astăzi încă este ?

Sunt la poartă şi privesc departe în zare
Ceaţă noi suntem, ori suntem ninsoare?
De zăpadă suntem, ori suntem boare ?

20 Februarie 2009

ÎMI TOT VINE...

Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de bucurie că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Câmpia este linşată de cicori.

Mai ieri, tu, alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori

ÎMI TOT VINE...

Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de bucurie că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Câmpia este linşată de cicori.

Mai ieri, tu, alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu, îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Ca ieri alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori

George PENA

 

TABLOU de IARNĂ

E numai linişte pe glie,
pe glie, aici, în Vlaşca;
grâne încolţite,vântul adie,
un măgar îşi duce droaşca.

E linişte şi doar un om
şi cocenii îngheţaţi,
Zboară vrăbii dintr-un pom
Şi om, şi măgar, degeraţi.

Doi iepuri saltă pe drum,
şi-s prieteni, nevoie mare;
pe gârlă, trestia e scrum
un cârd de ciori pe zare!

George PENA

Cerul meu sufletesc...

Cerul meu sufletesc
e plin de tine,
de lanuri, gârle,
şi de soare;

Vlaşca mea,
eu te-am zidit în mine,
cerul meu sufletesc
şi astăzi te susţine.

Semeaţă aşezare
cu priviri blajine,
cu grâne-mpodobită,
mereu înfloritoare;

Cerul meu sufletesc,
cu iubiri divine
îţi înveşmântă chipul
în cântece tulburătoare.

george pena