George PENA: "Glas în şoaptă"

GLAS ÎN ŞOAPTĂ

Nu mă certaţi...nu, nu mă certaţi
cum am întârziat şi nu v-am găsit pe voi
şi nu pot din urmă, azi, să vă ajung,
nu mă certaţi... nu, nu mă certaţi.

Ce vreţi să-mi spuneţi ştiu;înţeleg retras puţin în mine,
interiorul vieţii de astăzi l-a făurit omenirea;
voi aţi pornit iureş, totuşi, spre incandescente zări,
deplin mi-aţi minunat eul în simfonia noului veac,
pe trepte de culori, şi-acum, tot voi spre alte zări urcaţi
în spirale de azur, de împliniri v-apropiaţi.

Nu mă certaţi... nu, nu mă certaţi.

M-am rotit prea mult,o, prea mult în jurul axei mele,
dar nu de-ajuns în jurul soarelui;
aşteptam să cadă vremea cu picături mari în mine,
de sevă, azi sunt pline vârstele în curgerea vremii
iar vârful acestor ramuri ard de dorul depărtărilor.

Nu mă certaţi... nu, nu mă certaţi.

Entuziaşti severi ce lumea vă cunoaşte a-ţi fost voi,
pe când eu la treapta de jos a cetăţii - cioplitor -
încerc un vis pe care l-am ocolit să-l dăltuiesc adânc;
să mă cunosc am căutat pe atâtea drumuri răzleţite.

Nu mă certaţi... nu, nu mă certaţi.

M-am oprit mult, prea mult, la interferenţa unor vise,
iubeam azi un strop de soare, mâine un strop de rouă;
piscurile îmi luau ochii în ecouri matinale,
prea des la umbra vieţii m-am oprit să-mi alint neastâmpărul,
să-ncerc de-atâtea ori pasul căutărilor mele.

Nu mă certaţi, nu, nu mă certaţi.

Eu scot pe-ntregul drum din inima pământului,
aurul adâncurilor pe care l-am descoperit,
voi şti să sap în granit şi-am să cresc prin vreme
înfăşurat cu destinul pământului trecând prin el.

Nu mă certaţi... nu, nu mă certaţi,
cum din urmă nu pot, azi să v-ajung .
dar în schimburi prelungite mâine,
hotarele lumii le vom muta mai departe.

Nu mă certaţi... nu, nu mă certaţi.


George PENA

George PENA: "Dor de Zaharia STANCU"

DOR de ZAHARIA STANCU

Ce mult te iubesc,
ce mult!
În "poeme cu lună",
tu, m-ai fermecat;

caii tai negri
alearga demult,
la Salcia, "descultii"
suspina tacut.

Şi Darie rade!
Ce l-o fi apucat?
Gugustucii au ragusit
in cantat.

Ce mult te iubesc,
ce mult!
Ce foame mi-e de tine,
de tine, cel ignorat

George PENA: "N O I"

NOI

Lângă ceruri, lângă ape,
iarba nu ne mai încape,
lebedele, pe sub lună
istovirile-şi adună.

Plouă luna cu arginţi,
aripile sunt cuminţi,
urlă lupii prin păduri,
noi, cei din oglindă, suri…

Ne sur\de vara...

Ne surâde iarăşi,
vara prin iubiri,
se treieră
grânele pe coastă;
ne îmbătăm
cu miresme în trăiri,
ceru-i fără nori,
zarea albastră.

Tot purtăm
lanurile-n priviri
şi holdele
ce azi adastă;
ne surâde iarăşi ,
vara prin iubiri-
s-a mutat satul
pe coastă.

George Pena