Cristi cu Uriaşii profită de zăpadă

 

MERI,MIHAI ŞI ALEX

 

CRISTI ŞI ALEX

 

AUTOURARE

la 69 de ani

Sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!

La suple patimi
şi trăiri imune-
sănătate
şi mulţi ani bătrâne!

Menirea ta
ce viziuni impune,
e har măreţ,
şi rai de vraci;

sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!

 

 

 

 

 

... NU E ALTA MAI FRUMOASĂ

Ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu
de trăirile tale fireşti;

de aceea
eu te-aştept diseară acasă,
ca tine
nu e alta mai focoasă.

M-a fascinat
iubirea-ţi graţioasă,
şi-ntotdeauna
ştii să dăruieşti;

ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu că astăzi
pe mine mă iubeşti.
13 Noiembrie 2008Înapoi

CU FIECARE ZI...

Cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce,
uneori şi prietenii,
chiar mai uită de noi;

bucuriile au devenit,
uşor de tot uituce-
cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce.

Cu zâmbete şterse
ne regăsim la răscruce,
unde şi tristeţea
se cuibăreşte vioi,

cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce
doar amintirile
au mai rămas de noi.

ŞI-OR VENI DIN URMĂ...

Bătrâneţea
niciodată nu-i binevenită!
O blasfemiază lumea,
tot mereu;
ştiu că haina ei,
am s-o port şi eu,
învechită şi purtată,
dar neterfelită.

Entuziasmul şi tristeţea -
toate-s trecătoare,
timpul nu-şi opreşte
mersul înainte;
atâtea păsări
între pământ şi soare.
aceeaşi Lună
ne priveşte cuminte.

Şi-or veni din urmă
ploi şi geruri grele,
în ograda
ce-am îngrijit-o eu,
şi totuşi, de-or sosi
chiar clipe rele;
regretul,
n-o să râdă-n sufletul meu.

BĂTRÂNUL

Meri cu Alex.

Nişte americani români

Nişte americani români

MAI SUNT OAMENI...

Mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt săruturi,
vai, nesărutate
ce-şi caută fumoşii ani,
pierduţi anume,
mai sunt bătrâni,
fară renume.

Ei au purtat în sânge,
iubirile molcome
şi fiori curaţi
şi simţiri fără păcate
mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt oameni bătrâni,
fără glorii antume.

VÂRSTELE NOASTRE

Există vârste,

la care omul se bucură,

asemeni

unor trăiri adevărate;

rămâne uimit

de frumuseţea lor ce susură-

există vârste,

la care omul se bucură.

Când îşi doreşte copilăria,

la om inima murmură,

iubirea şi-o caută

în suflet poate,

anii de muncă

îi găseşte în pletele brumate,

iar bătrâneţea

în picioare anchilozate.

Meri şi Alex

La Meri, în Bucureşti

În spatele casei

Pâinea noastră...

... cea de toate zilele
creşte
încet pe glie;
o sărută Luna,
toate nopţile
şi se coace
în tril de ciocârlie.

Ne tot ademeneşte
pe fiecare,
rumenă
şi aburind agale;
abia scăpată
din cuptoare
se mângâie felii
ca nişte petale.

Pâinea noastră
cea de toate zilele,
o admirăm
ca pe-o icoană;
o sărută Luna,
toate nopţile,
şi este cântec,
şi este hrană.

SUNT POETUL...

Sunt poetul câmpiei dunărene,
greierii şi ciocârlia cântă în mine;
port în inimă, frumuseţi vlăşcene
şi pe buze aromele din pâine.

Sunt poetul câmpiei dunărene.
holdele îmi strâng fericirea;
port galbenul lor în gene
şi în suflet îmi păstrez iubirea.

Sunt poetul câmpiei dunărene,
rodul acestor lanuri de aur;
în inimă port frumuseţi vlăscene
şi în suflet un imens tezaur.

AŞA DE MULT...

Îmi place aşa de mult
să te strâng în braţe,
mereu îndrăgostit
şi dăruit iubirii;

fiori să mă cupridă,
dorinţe să m-agaţe,
visând perfecţiunea,
trăirea să mă-nhaţe.

Zâmbind vârstei,
azi, imaculate,
să-ţi desfac părul
ce-ţi ascunde sânii;

aşa de mult îmi place
să te strâng în braţe,
încercat de sfială,
şi dăruit iubirii.

TOT MAI FRUMOASĂ...

Vara a trecut
şi ea de mult,
toamna
este pe trecute;

întotdeauna,
ochii tăi mi-au plăcut
şi primeam
câte-un sărut.

Tot mai frumoasă
în acest tumult,
buzele tale
par înflorite;

uite, vara
a trecut de mult
şi toamna a rămas
fără veşminte.