sâmbătă, 20 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
LAUDĂ PĂRULUI TĂU
Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.
S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.
George PENA
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.
S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.
George PENA
MELANCOLIE
Iată, iubito-
de iarnă sunt azi, semne,
ochii tăi căprui
mă pipăie obraznici;
cerul ascuns între nori,
frigul îl aşterne
iată, iubito,
viaţa noastră cum se cerne!
Cu paşi uşori,
tu momeşti atât de lesne,
când plaiuri aşteaptă
ninsorile pe-aici;
iată, iubito,
am trecut uşor prin bezne,
cu ochii tăi căprui
şi astăzi mă furnici.
Iată, iubito-
de iarnă sunt azi, semne,
ochii tăi căprui
mă pipăie obraznici;
cerul ascuns între nori,
frigul îl aşterne
iată, iubito,
viaţa noastră cum se cerne!
Cu paşi uşori,
tu momeşti atât de lesne,
când plaiuri aşteaptă
ninsorile pe-aici;
iată, iubito,
am trecut uşor prin bezne,
cu ochii tăi căprui
şi astăzi mă furnici.
OMUL ACESTA
lui Mihai LEONTE,
Omul acesta
care a văzut moartea,
este cu noi
şi poezii, el, scrie;
a iubit şi iubeşte,
şi va iubi arta,
omul acesta
care a ignorat moartea.
Păcălind pe Dumnezeu
i-a surâs soarta,
şi, încă, scrie poezii
cu măiestrie;
omul acesta
care a sfidat moartea
este printre noi
şi uneori pe glie.
Omul acesta
care a văzut moartea,
este cu noi
şi poezii, el, scrie;
a iubit şi iubeşte,
şi va iubi arta,
omul acesta
care a ignorat moartea.
Păcălind pe Dumnezeu
i-a surâs soarta,
şi, încă, scrie poezii
cu măiestrie;
omul acesta
care a sfidat moartea
este printre noi
şi uneori pe glie.
POEM SIMPLU
De la mama
am învăţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;
nu mi-i frică
de furtună, de vânt,
de la mama
am învăţat să cânt.
Chiar cu hârtoape
de mă confrunt
iubirile mele
nu le amăgesc;
de la mama şi tata
am luat avânt-
ce e sfânt şi măreţ
să iubesc.
am învăţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;
nu mi-i frică
de furtună, de vânt,
de la mama
am învăţat să cânt.
Chiar cu hârtoape
de mă confrunt
iubirile mele
nu le amăgesc;
de la mama şi tata
am luat avânt-
ce e sfânt şi măreţ
să iubesc.
duminică, 7 decembrie 2008
sâmbătă, 6 decembrie 2008
E L E G I E
În memoria lui ARTUR SILVESTRI
Sfârşit de toamnă tristă,
ceaţă peste zări cereşti;
o dimineaţă sadic-egoistă
şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.
Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihneşti prin astre
unde iubirile nu pier.
N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea şi nici ţigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.
Idei şi gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.
Şi de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-şi pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.
Sfârşit de toamnă tristă,
ceaţă peste zări cereşti;
o dimineaţă sadic-egoistă
şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.
Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihneşti prin astre
unde iubirile nu pier.
N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea şi nici ţigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.
Idei şi gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.
Şi de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-şi pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.
miercuri, 3 decembrie 2008
luni, 1 decembrie 2008
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
AUTOURARE
la 69 de ani
Sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!
La suple patimi
şi trăiri imune-
sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Menirea ta
ce viziuni impune,
e har măreţ,
şi rai de vraci;
sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!
Sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!
La suple patimi
şi trăiri imune-
sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Menirea ta
ce viziuni impune,
e har măreţ,
şi rai de vraci;
sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!
vineri, 14 noiembrie 2008
joi, 13 noiembrie 2008
... NU E ALTA MAI FRUMOASĂ
Ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu
de trăirile tale fireşti;
de aceea
eu te-aştept diseară acasă,
ca tine
nu e alta mai focoasă.
M-a fascinat
iubirea-ţi graţioasă,
şi-ntotdeauna
ştii să dăruieşti;
ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu că astăzi
pe mine mă iubeşti.
13 Noiembrie 2008Înapoi
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu
de trăirile tale fireşti;
de aceea
eu te-aştept diseară acasă,
ca tine
nu e alta mai focoasă.
M-a fascinat
iubirea-ţi graţioasă,
şi-ntotdeauna
ştii să dăruieşti;
ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu că astăzi
pe mine mă iubeşti.
13 Noiembrie 2008Înapoi
CU FIECARE ZI...
Cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce,
uneori şi prietenii,
chiar mai uită de noi;
bucuriile au devenit,
uşor de tot uituce-
cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce.
Cu zâmbete şterse
ne regăsim la răscruce,
unde şi tristeţea
se cuibăreşte vioi,
cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce
doar amintirile
au mai rămas de noi.
ceva din noi se duce,
uneori şi prietenii,
chiar mai uită de noi;
bucuriile au devenit,
uşor de tot uituce-
cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce.
Cu zâmbete şterse
ne regăsim la răscruce,
unde şi tristeţea
se cuibăreşte vioi,
cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce
doar amintirile
au mai rămas de noi.
marți, 11 noiembrie 2008
ŞI-OR VENI DIN URMĂ...
Bătrâneţea
niciodată nu-i binevenită!
O blasfemiază lumea,
tot mereu;
ştiu că haina ei,
am s-o port şi eu,
învechită şi purtată,
dar neterfelită.
Entuziasmul şi tristeţea -
toate-s trecătoare,
timpul nu-şi opreşte
mersul înainte;
atâtea păsări
între pământ şi soare.
aceeaşi Lună
ne priveşte cuminte.
Şi-or veni din urmă
ploi şi geruri grele,
în ograda
ce-am îngrijit-o eu,
şi totuşi, de-or sosi
chiar clipe rele;
regretul,
n-o să râdă-n sufletul meu.
niciodată nu-i binevenită!
O blasfemiază lumea,
tot mereu;
ştiu că haina ei,
am s-o port şi eu,
învechită şi purtată,
dar neterfelită.
Entuziasmul şi tristeţea -
toate-s trecătoare,
timpul nu-şi opreşte
mersul înainte;
atâtea păsări
între pământ şi soare.
aceeaşi Lună
ne priveşte cuminte.
Şi-or veni din urmă
ploi şi geruri grele,
în ograda
ce-am îngrijit-o eu,
şi totuşi, de-or sosi
chiar clipe rele;
regretul,
n-o să râdă-n sufletul meu.
duminică, 9 noiembrie 2008
MAI SUNT OAMENI...
Mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt săruturi,
vai, nesărutate
ce-şi caută fumoşii ani,
pierduţi anume,
mai sunt bătrâni,
fară renume.
Ei au purtat în sânge,
iubirile molcome
şi fiori curaţi
şi simţiri fără păcate
mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt oameni bătrâni,
fără glorii antume.
uitaţi de lume,
mai sunt săruturi,
vai, nesărutate
ce-şi caută fumoşii ani,
pierduţi anume,
mai sunt bătrâni,
fară renume.
Ei au purtat în sânge,
iubirile molcome
şi fiori curaţi
şi simţiri fără păcate
mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt oameni bătrâni,
fără glorii antume.
vineri, 7 noiembrie 2008
VÂRSTELE NOASTRE
Există vârste,
la care omul se bucură,
asemeni
unor trăiri adevărate;
rămâne uimit
de frumuseţea lor ce susură-
există vârste,
la care omul se bucură.
Când îşi doreşte copilăria,
la om inima murmură,
iubirea şi-o caută
în suflet poate,
anii de muncă
îi găseşte în pletele brumate,
iar bătrâneţea
în picioare anchilozate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






