LAUDĂ PĂRULUI TĂU

Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.

S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.

George PENA

MELANCOLIE

Iată, iubito-
de iarnă sunt azi, semne,
ochii tăi căprui
mă pipăie obraznici;
cerul ascuns între nori,
frigul îl aşterne
iată, iubito,
viaţa noastră cum se cerne!

Cu paşi uşori,
tu momeşti atât de lesne,
când plaiuri aşteaptă
ninsorile pe-aici;
iată, iubito,
am trecut uşor prin bezne,
cu ochii tăi căprui
şi astăzi mă furnici.

 

OMUL ACESTA

lui Mihai LEONTE,

Omul acesta
care a văzut moartea,
este cu noi
şi poezii, el, scrie;
a iubit şi iubeşte,
şi va iubi arta,
omul acesta
care a ignorat moartea.

Păcălind pe Dumnezeu
i-a surâs soarta,
şi, încă, scrie poezii
cu măiestrie;
omul acesta
care a sfidat moartea
este printre noi
şi uneori pe glie.

POEM SIMPLU

De la mama
am învăţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;
nu mi-i frică
de furtună, de vânt,
de la mama
am învăţat să cânt.

Chiar cu hârtoape
de mă confrunt
iubirile mele
nu le amăgesc;
de la mama şi tata
am luat avânt-
ce e sfânt şi măreţ
să iubesc.

 

 

 

E L E G I E

În memoria lui ARTUR SILVESTRI

Sfârşit de toamnă tristă,
ceaţă peste zări cereşti;
o dimineaţă sadic-egoistă
şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.

Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihneşti prin astre
unde iubirile nu pier.

N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea şi nici ţigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.

Idei şi gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.

Şi de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-şi pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.

 

 

 

 

 

Cristi cu Uriaşii profită de zăpadă

 

MERI,MIHAI ŞI ALEX

 

CRISTI ŞI ALEX

 

AUTOURARE

la 69 de ani

Sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!

La suple patimi
şi trăiri imune-
sănătate
şi mulţi ani bătrâne!

Menirea ta
ce viziuni impune,
e har măreţ,
şi rai de vraci;

sănătate
şi mulţi ani bătrâne!
Ce mai zici,
şi ce mai faci?!

 

 

 

 

 

... NU E ALTA MAI FRUMOASĂ

Ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu
de trăirile tale fireşti;

de aceea
eu te-aştept diseară acasă,
ca tine
nu e alta mai focoasă.

M-a fascinat
iubirea-ţi graţioasă,
şi-ntotdeauna
ştii să dăruieşti;

ca tine
nu e alta mai frumoasă,
şi mai ştiu că astăzi
pe mine mă iubeşti.
13 Noiembrie 2008Înapoi

CU FIECARE ZI...

Cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce,
uneori şi prietenii,
chiar mai uită de noi;

bucuriile au devenit,
uşor de tot uituce-
cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce.

Cu zâmbete şterse
ne regăsim la răscruce,
unde şi tristeţea
se cuibăreşte vioi,

cu fiecare zi trecută,
ceva din noi se duce
doar amintirile
au mai rămas de noi.

ŞI-OR VENI DIN URMĂ...

Bătrâneţea
niciodată nu-i binevenită!
O blasfemiază lumea,
tot mereu;
ştiu că haina ei,
am s-o port şi eu,
învechită şi purtată,
dar neterfelită.

Entuziasmul şi tristeţea -
toate-s trecătoare,
timpul nu-şi opreşte
mersul înainte;
atâtea păsări
între pământ şi soare.
aceeaşi Lună
ne priveşte cuminte.

Şi-or veni din urmă
ploi şi geruri grele,
în ograda
ce-am îngrijit-o eu,
şi totuşi, de-or sosi
chiar clipe rele;
regretul,
n-o să râdă-n sufletul meu.

BĂTRÂNUL

Meri cu Alex.

Nişte americani români

Nişte americani români

MAI SUNT OAMENI...

Mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt săruturi,
vai, nesărutate
ce-şi caută fumoşii ani,
pierduţi anume,
mai sunt bătrâni,
fară renume.

Ei au purtat în sânge,
iubirile molcome
şi fiori curaţi
şi simţiri fără păcate
mai sunt oameni bătrâni,
uitaţi de lume,
mai sunt oameni bătrâni,
fără glorii antume.

VÂRSTELE NOASTRE

Există vârste,

la care omul se bucură,

asemeni

unor trăiri adevărate;

rămâne uimit

de frumuseţea lor ce susură-

există vârste,

la care omul se bucură.

Când îşi doreşte copilăria,

la om inima murmură,

iubirea şi-o caută

în suflet poate,

anii de muncă

îi găseşte în pletele brumate,

iar bătrâneţea

în picioare anchilozate.

Meri şi Alex