LAUDĂ PĂRULUI TĂU

Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.

S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.

George PENA

MELANCOLIE

Iată, iubito-
de iarnă sunt azi, semne,
ochii tăi căprui
mă pipăie obraznici;
cerul ascuns între nori,
frigul îl aşterne
iată, iubito,
viaţa noastră cum se cerne!

Cu paşi uşori,
tu momeşti atât de lesne,
când plaiuri aşteaptă
ninsorile pe-aici;
iată, iubito,
am trecut uşor prin bezne,
cu ochii tăi căprui
şi astăzi mă furnici.

 

OMUL ACESTA

lui Mihai LEONTE,

Omul acesta
care a văzut moartea,
este cu noi
şi poezii, el, scrie;
a iubit şi iubeşte,
şi va iubi arta,
omul acesta
care a ignorat moartea.

Păcălind pe Dumnezeu
i-a surâs soarta,
şi, încă, scrie poezii
cu măiestrie;
omul acesta
care a sfidat moartea
este printre noi
şi uneori pe glie.

POEM SIMPLU

De la mama
am învăţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;
nu mi-i frică
de furtună, de vânt,
de la mama
am învăţat să cânt.

Chiar cu hârtoape
de mă confrunt
iubirile mele
nu le amăgesc;
de la mama şi tata
am luat avânt-
ce e sfânt şi măreţ
să iubesc.

 

 

 

E L E G I E

În memoria lui ARTUR SILVESTRI

Sfârşit de toamnă tristă,
ceaţă peste zări cereşti;
o dimineaţă sadic-egoistă
şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.

Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihneşti prin astre
unde iubirile nu pier.

N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea şi nici ţigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.

Idei şi gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.

Şi de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-şi pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.