Sunt la poartă şi privesc departe pe şosea,
Un zvon de primăvară ascult în inima mea
Căntec de primăvară zboară din inima mea.
Cod galben s-a anunţat, de azi, peste ţară
Şi zăpada cade, în fulgi mici, acum zboară,
Zăpada cade, în fulgi mici, acum tot zboară.
Copil eram şi mă dam toată ziua pe gheaţă,
Te-ai dus copilărie, te-ai dus şi tu viaţă,
Şi te-ai dus copilărie, şi te-ai dus viaţă.
Am ajuns în grabă, băiat tânăr şi frumos
Şi te strigam bezmetic, te sărutam duios,
Te sărutam, te strângeam în braţe duios.
Iar zăpada, astăzi, parcă se tot înteţeşte,
Iubirea noastră, oare, a fost simplă poveste?
Iubirea noastră a fost, şi astăzi încă este ?
Sunt la poartă şi privesc departe în zare
Ceaţă noi suntem, ori suntem ninsoare?
De zăpadă suntem, ori suntem boare ?
20 Februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu