Eu sunt iarba de pe glie,
a celui mai trudit pământ;
sunt firul simplu de iasomie
ce nu-l rupe nici-un vânt.
Şi-acum, aici, în plină vară,
când zilnic, vii sau treci;
cu picioare de căprioară,
fugi pe drum şi pe poteci.
Se vor legăna aceleaşi grâne,
mă voi înălţa, şi eu frumos,
şi voi săruta şi azi, şi mâine
nişte tălpi ce merg pe jos.
George Pena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu