Pâinea noastră...

... cea de toate zilele
creşte
încet pe glie;
o sărută Luna,
toate nopţile
şi se coace
în tril de ciocârlie.

Ne tot ademeneşte
pe fiecare,
rumenă
şi aburind agale;
abia scăpată
din cuptoare
se mângâie felii
ca nişte petale.

Pâinea noastră
cea de toate zilele,
o admirăm
ca pe-o icoană;
o sărută Luna,
toate nopţile,
şi este cântec,
şi este hrană.