Bătrâneţea
niciodată nu-i binevenită!
O blasfemiază lumea,
tot mereu;
ştiu că haina ei,
am s-o port şi eu,
învechită şi purtată,
dar neterfelită.
Entuziasmul şi tristeţea -
toate-s trecătoare,
timpul nu-şi opreşte
mersul înainte;
atâtea păsări
între pământ şi soare.
aceeaşi Lună
ne priveşte cuminte.
Şi-or veni din urmă
ploi şi geruri grele,
în ograda
ce-am îngrijit-o eu,
şi totuşi, de-or sosi
chiar clipe rele;
regretul,
n-o să râdă-n sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu