În memoria lui ARTUR SILVESTRI
Sfârşit de toamnă tristă,
ceaţă peste zări cereşti;
o dimineaţă sadic-egoistă
şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.
Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihneşti prin astre
unde iubirile nu pier.
N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea şi nici ţigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.
Idei şi gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.
Şi de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-şi pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu